Sperieturile din timpul nopții. Totul despre somnul bebelușului, probleme legate de somn și somnul micuțului până la trei ani.

Micuțul tău protestează când trebuie să meargă la culcare? Nu reușește să doarmă neîntrerupt pe parcursul nopții? Află de ce copilașii se opun mersului la culcare și cum poate rutina legată de ora de culcare să ajute. Mai mult, află cum facem față coșmarurilor, somnambulismului și multe altele.

Toți părinții au diverse probleme când vine vorba să îi trimită pe copilași la culcare și aceștia să rămână în pătuț. ”Luptele” care se dau pentru mersul la culcare și trezitul pe timpul nopții sunt cele mai răspândite motive de îngrijorare conform website-ului nostru și totodată aspectele în legătură cu care primesc cel mai frecvent întrebări. În acest articol, analizăm somnul din perspectiva copilașului și apoi explorăm somnicul bebelușilor, al copilașilor și câteva probleme și soluții pentru părinți.

Rutina este totul

Copilașii vor fi mai ascultători în orice privință dacă văd un tipar pe care se pot baza. Somnul bebelușui și cel al micuțului până la trei ani sunt, la rândul lor, parte din rutină. O oră fixă de culcare și o rutină standard pentru pregătirea de noapte ajută copilașii să înțeleagă la ce să se aștepte. Le oferă copilașilor siguranță - ei știu când se vor întâmpla lucrurile. Atâta timp cât ora, locul sau rutina se schimbă necontenit, anxietatea, stare de confuzie și încercarea de negociere întră în scenă pe nesimțite. Cu toate că unii copilași se bazează pe regularitate mai mult decât alții, tuturor le prinde bine rutina legată de ora de culcare.

Rutina legată de ora de culcare pentru oricare din acești copilași durează, în medie, 30 de minute. Ai putea pune bazele acestei rutine încă de când copilașul tău este doar un bebeluș - din primele lui luni de viață. Ar putea include o băiță, o îmbrățișare, o povestioară sau un cântecel. Dacă rutina pentru somn a bebelușului sau a micuțului până la trei ani se prelungește mai mult sau devine prea complicată, micuțul începe să se agite în loc să se liniștească. O rutină care durează mai puțin de 30 de minute îi face pe majoritatea copilașilor să se simtă ca și cum ar fi ”fugăriți” să se urce în pat.

Dacă ora de culcare din weekend variază cu mai mult de o oră față de ora de culcare din timpul săptămânii, să te aștepți să existe ceva probleme lunea. Pentru a obține cele mai bune rezultate, încearcă să rămâi la același orar întreaga săptămână. Planul acesta este greu de respectat în familiile în care se obișnuiește trezirea mai târziu în weekend, însă din experienţă știu că viața va fi mai ușoară per total dacă cel puțin unul dintre părinți se trezește o dată cu copilașii sâmbăta și duminica dimineață. Totodată, astfel mulți tătici au ocazia să petreacă puțin timp în liniște dimineața cu copilașul sau copilașii lor.

Pe cât posibil, cei mici ar trebui să doarmă în același loc în fiecare noapte. Schimbarea locului unde dorm - dormitul în paturi diferite, pe canapea sau pe podea - îngreunează asimilarea tiparului corect de către copilași. În cazul în care părinții au custodie comună asupra copiilor, ca urmare a unui divorţ, și copilașii locuiesc cu amândoi separat, asigură-te că rutina și unele aspecte fizice, cum ar fi perna sau pătura, sunt aceleași în ambele locuri. Părinții separați trebuie să sincronizeze rutinele legate de ora de culcare pentru a-i oferi copilașului aceeași structură.

Somnul înseamnă despărțire

Din punctul de vedere al copilașului, a merge la culcare înseamnă a te despărți: de părinți, de frați, de jucării, de evenimentele palpitante din timpul zilei și de tot ceea ce continuă să se întâmple în casă. De ce ar renunța un copilaș de bună-voie la toate acestea- mai ales când asta înseamnă să meargă într-o cameră întunecoasă unde s-ar putea ca monștrii răi să se ascundă sub pat, fantomele să zboare dincolo de fereastră sau șerpii ar putea să se târască pe sub cearșafuri? Foarte puțini copilași se duc la culcare fără ”luptă” și ajustare. Și niciun copilaș nu doarme de unul singur în pătuț fără o mulțime de îndemnuri, multă învățare și fără reguli clare care nu se schimbă.

Și pentru părinți asta înseamnă despărțire. Deși mulți sunt părinții care spun că sunt gata să se dezlipească de copilașul lor la sfârșitul unei zile grele, în realitate mulți dintre ei se luptă cu ei înșiși să facă asta. Ei transmit astfel mesaje amestecate copilașului, aplică numai parțial rutina și nu pot impune disciplina necesară pentru a-l determina pe copilaș să doarmă de unul singur. Unii părinți, mai ales în situația în care nu au petrecut prea mult timp cu puiuțul iubit în timpul zilei, deși uneori fără să fie conștienți, apreciază că micuțul are nevoie de ei și îi cheamă seara. Ca părinți, trebuie să recunoaștem și să înfruntăm propriile probleme dificile înainte să putem rezolva oricare dintre grijile copilașilor noștri.

În multe culturi, întotdeauna li se permite copilașilor să doarmă lângă un adult, și nu e niciun rău în asta. De fapt, multe familii se supun conceptului de pat de familie. Totuși, dormitul împreună funcționează numai dacă toți cei implicați chiar îmbrățișează ideea, iar nevoia fiecăruia de independență și intimitate este satisfăcută altfel. Majoritatea familiilor din societățile occidentale sunt de părere că cel mic ar trebui să doarmă în propriul pătuț începând din copilărie. Orișicum, cel mai bine este să discuți acest aspect cu partenerul. Majoritatea părinților iau copilașii în pat cu ei uneori, când aceștia sunt bolnăviori, speriați sau stresați. Asta este în regulă, desigur, însă adu-ți aminte că micuțul nu va pleca bucuros în pătuțul său fără îndemnul ferm al părinților săi.

Băutul de apă la nesfârșit

Copilașul care se leagănă când în față, când în spate, asemeni lui Michiduță-în- cutiuță, imediat după ce merge la culcare, trebuie culcat din nou, cu o explicație care să fie cel mult o propoziție. Fără discuții sau negocieri, nu mai are voie să se uite la televizor. Pune-l înapoi în pat, învelește-l și pleacă. La început, s-ar putea să fie nevoie să repeți acest procedeu de o sută de ori până să asculte, mai ales dacă în trecut ai fost puțin mai permisivă în ceea ce privește respectarea orei de culcare. Pregătește-te pentru o ”luptă” în vederea impunerii acestei noi rutine. Să bea apă o dată este în regulă. Un drum la oliță este suficient. Ai grijă, dacă uneori aplici regula, iar alteori îi dai voie să mai bea apă o dată și să mai iasă de câteva ori din pat, va fi din ce în ce mai greu să aplici rutina. Ai răbdare!

Urcatul în patul părinților

Dacă chiar nu vrei să împarți patul cu cel mic, pune-l înapoi în pătuțul lui în liniște, de o sută de ori dacă este nevoie, fără discuții. Dacă îi vei da voie dimineața să urce în pat și să se culce la loc, nu va înțelege cu ce este acest lucru diferit de urcatul în patul părinților în toiul nopții. În cazul unui copilaș care este stresat de despărțire sau care a dormit în pat cu părinții vreme îndelungată, recomand rularea unui sac de dormit pe podeaua dormitorului părinților și acordarea de recompense copilașului de fiecare dată când se mută mai aproape de camera lui.

Coșmarurile

Coșmarurile, sau visele urâte sunt semnul unei minți active care pune experiențele din viață în ordine. Cu toate că un copilaș poate avea vise urâte oricând pe parcursul nopții, pe măsură ce crește va începe să viseze către dimineață, întocmai ca adulții. De fapt, majoritatea coșmarurilor apar după primele trei ore de somn ale copilașului. Cu toții folosim visurile și coșmarurile pentru a face față stresului, adaptărilor și tensiunilor. Copilașii au capacitatea de a visa de îndată ce învață să vorbească, dacă nu chiar mai devreme. De obicei micuții nu își amintesc ce au visat, nici măcar în visurile din cauza cărora s-au trezit. Și de vreme ce conţinutul visului nu este atât de important, nu forța lucrurile ca să îl afli. Dacă totuși visul se tot repetă timp de mai multe săptămâni, cere ajutorul unui specialist pentru a afla sursa de stres. Nu începe vânătoarea monștrilor din dulap; pur și simplu e suficient să îl liniștești. Dacă iei monștrii prea în serios și începi să îi cauți pe sub pătuț sau în dulap pentru a liniști copilașul, s-ar putea, de fapt, să obții efectul opus: ”Dacă mami îi caută și îmi arată că nu sunt în locul cutare, atunci ar putea fi în locul cutare”. Pentru un copilaș este dificil să fie sigur că monștrii nu sunt acolo, ascunzându-se sub pătuț. Pe măsură ce copilașul crește, și mai multe visuri și coșmaruri vor apărea în primele ore ale dimineții. Aproximativ 70% dintre copilași au coșmaruri în fiecare an în copilărie.

Sperieturile nopții sau ale somnului

Sunt reprezentate prin deșteptări parțiale, bruște, care au loc de obicei înainte de miezul nopții, adică în primele trei ore după ce copilașul a adormit. De cele mai multe ori încep cu un țipăt ascuțit. Copilașii sunt roșii la față, transpirați și nu răspund la mângâieri. Sperieturile nopții îl înspăimântă pe părinte deoarece copilul are o privire sălbatică, de cele mai multe ori se ridică în piciorușe în pătuț și este foarte agitat. Dar aceste manifestări nu sunt anormale sau dăunătoare, iar copilașul nu își va mai aduce aminte de sperietură dimineața. Ai grijă să nu se rănească în timpul în care se mișcă haotic în pătuț și prin cameră. Mulți părinți încearcă să își trezească micuțul și să vorbească despre sperieturi dimineața următoare. Acest lucru l-ar putea îngrijora pe micuț. Cel mai bine este să îți supraveghezi copilașul și să nu îl trezești. În câteva minute se va liniști și nu își va aduce aminte nimic în dimineața următoare. Pe măsură ce crește, va lăsa aceste episoade în urmă. De fapt, cele mai multe sperieturi ale nopții au loc între vârsta de 3 și 7 ani. Este posibil ca tu sau partenerul să fi avut sperieturi noaptea în copilărie, de vreme ce ele tind să se transmită genetic.

Probleme legate de somn. Somnambulismul și vorbitul în somn Aceste două tulburări se moștenesc, cresc în intensitate și măsură în situații de stres și epuizare și sunt mai des întâlnite la băieței. Din cauză că micuții se pot lovi când merg în somn, ar fi bine să te asiguri că podelele sunt libere, iar scările blocate. În cazul în care episoadele de somnambulism sunt ceva obișnuit, s-ar putea să fie nevoie de o alarmă la ușă. Majoritatea copilașilor lasă în urmă asemenea episoade până la vârsta adolescenței. Nu lua în serios ce vorbește în somn, pentru că nu prea va avea sens ceea ce spune. Și nu glumi prea mult cu micul somnambul despre episoadele sale, pentru că micuții mai timizi ar putea să înceapă să își facă griji că dezvăluie secrete, sau să fie reticenți când vine vorba să doarmă la un alt copilaș acasă. Liniștește-l spunându-i că este un copilaș normal și că mintea lui ageră și imaginația bogată îi determină episoadele din timpul nopții.