Mame către mame: Cum mi-am anunțat sarcina

Rebecca, 30, Clifton, New Jersey „ Am trimis un e-mail membrilor familiei cerându-le să participe la un joc familial peste noapte. De îndată ce ne-am adunat cu toții, am sugerat să jucăm un joc Figurina. Când mi-a venit rândul să desenez, am desenat trei linii pentru a sugera un cuvânt din trei litere. Apoi am desenat o mamă cu un buric mare și o săgeată îndreptată dinspre mamă spre cele trei linii și un ochi deasupra primei linii și litera „M” deasupra liniei din mijloc (pentru „sunt însărcinată”).

Toată lumea a început să riposteze deoarece regula jocului este să nu scrii litere, dar, în fapt, ei au pierdut esențialul. După câteva secunde de gândire asupra a ceea ce s-a întâmplat de fapt, toți au început să strige, să plângă, să mă îmbrățișeze și să râdă”.

Kim, 39, Delran, New Jersey „La primul meu fiu, i-am daruit soțului meu un tricou cu Ziua tatălui și o pălarie inscripționată cu „Tatăl nr. 1”. A fost confuz la început, însă imediat și-a dat seama că va deveni tătic. Când i-am spus mamei că va deveni pentru prima dată bunică, i-am dăruit o carte cu și despre bunici. Nu mai este nevoie să spun că a început să plângă!”

Brittany, 23, Somers, Montana „Prima dată i-am spus surorii mele că va deveni din nou mătușă (sora mai mare avea deja copii)... Apoi i-am spus surorii mai mari că va deveni pentru prima dată mătușă! Toată familia a fost încântată pentru mine, nu mai puteau de fericire să mai aibă un copil în familie!”

Danielle, 28, Maple Shade, New Jersey „ Am stabilit o întâlnire cu tatăl meu, cu mama vitregă și cu fratele de trei ani, Ryan. Noi stăteam de vorba cu Ryan în timp ce toată lumea ne putea auzi și l-am întrebat cum s-ar simți dacă ar deveni unchi. Toată lumea s-a uitat crispată pentru un minut, apoi au izbucnit de fericire”.

Nicole, 41, Sicklerville, New Jersey „Este interesant că la mine soțul a fost cel care mi-a adus la cunoștință: „Draga mea, în ultimul timp ai avut toane și ai mâncat mai mult decât de obicei la masă. Crezi că ai putea fi…?” Iar eu i-am răspuns: „Bineințeles că nu; este posibil, dar nu, stai, crezi ca am putea fi?” După ce am primit confirmarea, i-am adunat pe fiii noștri de 19 și 15 ani și le-am spus că le-am găsit job-ul perfect pentru ei – dădace!”